love_anime95
Membru nou
 Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 30
|
|
-Te primesc daca ma ajuti sa fac curat in camera, ii zic smechera
-Santajist-o, se bosumfla blonda
Ii zambesc inocent dand din gene, apoi ne apucam de treaba. In cateva minute camera arata ca luna. Restul de timp liber ramas ni l-am petrecut vizionand un film de comedie, apoi seara tarziu ne-am bagat in pat si am cazut prada somnului...
3 luni din viata mea au mai trecut. Nu s-au petrecut prea multe, din fericire am reusit sa scap de tentatia fumatului, insa prima luna a fost un cosmar. Visam in fiecare noapte ca fumam si mereu vroiam sa fumez. Noroc de Ashling care a fost langa mine si m-a ajutat. Si Kevin a fost mereu alaturi de mine, in fiecare zi dupa scoala venea si statea cu noi. Ashling s-a mutat din nou la ea acasa acum o saptamana. Acum stau in camera mea, pe podea, in fata televizorului, schimband programele incercand sa gasesc ceva calumea de urmarit
-Sakuraaaa! Poti sa vii putin jos? imi zice mama de la parter
Ma ridic, cobor scarile si intru in bucatarie. Acolo se afla mama si tata
-Scump-o, trebuie sa vorbim, zise tata
O nu! Ceva nu e bine. Cand tata zise "trebuie sa vorbim" insemna ca ceva s-a intamplat. Neavand de ales ma asez pe un scaun
-Sakura am sa trec direct la subiect, ma anunta tata. Te-am transferat la liceul din Konoha
Imi cade fata. Am auzit bine? A zis Konoha? Au idee ca Konoha se afla la mile distanta de aici?
-De ce? intreb
-Pentru ca e cel mai bun dintre toate, imi spune tata
-Dar eu nu vreau sa merg, ma smiorcai, Vreau sa raman aici!
-Sakura asta e imposibil. Deja ai fost transferata si vei pleca peste 2 zile
-Dar...incerc eu
-Niciun dar Sakura, vei pleca peste 2 zile si am incheiat discutia. Poti pleca, zice tata
-De ce mereu trebuie sa fiu obligata sa fac ceva? De ce nu am si eu ceva de spus? De ce mereu imi controlezi viata? racnesc cu ochii in lacrimi si ma duc in camera mea
Trantesc usa cu putere si dau frau liber lacrimilor. Ma asez in pat cu capu-n perne. Cand tocmai crezusem si eu ca am scapat de fumat si voi fi fericita, a venit alta bomba. Trebuie sa ma duc in Konoha pentru ca e cel mai bun liceu. Grozav, acum voi fi parasutata undeva la mama naibii departe de casa mea, de prietenii mei, de liceul vechi, de tot. Nu vreau sa fiu din nou o ciudata. Nu e corect! Aud ciocanituri in usa. Acum ce mai urmeaza? Murmur un "intra" si o vad pe mama. Se aseaza langa mine, iar eu o strang in brate
-De ce mama? De ce trebuie sa-mi controleze viata?
-Scump-o tatal tau vrea cei mai bun pentru tine
-Dar de ce nu-mi cere parea sa vada daca sunt de acord sau nu?
Tocmai atunci tata intra in camera
-Vorbind de lup si lupu' la usa, murmur eu
-Sakura n-am vrut sa te supar, dar am crezut ca vrei sa fii mai buna
-Vreau sa fiu mai buna dar te-ai gandit ca pot sa fiu mai buna si aici? Nu trebuie sa ma duc la nu stiu ce liceu doar pentru ca ala e considerat cel mai bun
-Imi pare rau scump-o, crede-ma daca stiam nu te mai transferam....Ma ierti?
-Te iert tata, desi as fi dorit sa nu ma fi transferat deja
Urmeaza un moment tata fiica, Il imbratisez strans si ma inveselesc si acelasi lucru il face si tata.
-Dar daca am vre-o problema la cine o sa apelez?
-Tsunade o sa te ajute. Ea este hokaghe in Konoha. Suntem prieteni de mult timp si a fost incantata cand a aflat ca te duci
-Si unde o sa stau?
-Ti-am inchiriat deja un apartement cu 2 camere. E pe undeva prin centru, nu foarte departe de liceu.
-Uau, vati gandit la toate, le zic uimita
-Pai trebuia scump-o, imi zice mama, acum haide vrei sa te ajut sa impachetezi?
-Nu multunesc mama, ma descurc
-Noapte buna Sakura!
-Noapte buna mama, tata!
A doua zi le spun vestea trista lui Ashling si Kevin. Profund dezamagiti ma imbratiseaza, Kevin ma saruta lung si plin de dor, incerc sa le ridic moralul spunand ca vom tine legatura dar fara efect. Ma duc acasa si verifc sa vad daca nu am uitat nimic. Ma bag in pat, dar nu pot sa adorm, o multime de intrebari imi vin in minte. Cum o sa ma trateze ceilalti? O sa-mi fac prieteni? Ma voi simti bine? Cum va fi noul liceu? si multe altele care imi provoaca griji. Intr-un final adorm.
Dimineata. Soarele sclipitor imparte caldura, pasarile sustin un concert, florile raspandesc miresme imbietoare si oameni, incet, incet isi fac aparitia pe strazile prafuite. Azi e ziua cand voi parasi Satul Florii de Cires. Eu si parintii mei ne imbarcam in masina si pornim spre aeroport. Acolo imi iau ramas bun de la parinti si ii imbratisez cu dragoste. Mama imi sopteste ca mia pus un mic cadou in bagaje dar sa-l deschid cand ajung in Konoha. Ii multumesc, urc in avion si ma asez pe locul meu rezervat. Ma uit pe fereastra si observ cum am lasat totul in urma. Prietenii, iubitul, scoala, parintii....dar cateodata experientele noi au si noi inceputuri....
_______________________________________
|
|
vreau next 
spor la scris 
~> by me
Sunt de acord cu tot ce a spus Hanako-chan.Ai nevoie de mai multe descriere.Actiune mie mi se pare putin grabita.
